Descoperirea „ciudată” de la marginea Sistemului Solar. Oamenii de știință au descoperit schimbarea dramatică
Exact la timp pentru Halloween, oamenii de știință au descoperit ceva înfricoșător și ciudat care se întâmplă la marginea sistemului solar: Heliopauza – granița dintre heliosferă (bula de vânt solar care cuprinde sistemul solar) și mediul interstelar (materialul dintre stele) pare să se unduiască și să creeze unghiuri oblice într-un mod neașteptat.
Conceptul general conform căruia heliopauza își schimbă forma nu este nou; în ultimul deceniu, cercetătorii au stabilit că aceasta nu este statică. Aceștia au făcut această descoperire folosind datele provenite de la Voyager 1 și Voyager 2, singurele două nave spațiale care au ieșit din heliosferă până în prezent, precum și de la satelitul Interstellar Boundary Explorer (IBEX) al NASA, care studiază emisiile de atomi energetici neutri (ENA) care sunt create atunci când vânturile solare și mediul interstelar interacționează.
„Navele spațiale Voyager oferă singura măsurătoare directă a locațiilor acestor limite. Dar numai într-un singur punct în spațiu și timp”, a scris Eric Zirnstein, fizician spațialist la Universitatea Princeton. IBEX ajută la completarea acestor date.
Schimbare dramatică într-o perioadă scurtă de timp
Oamenii de știință au folosit datele pentru a crea modele care să prezică modul în care se schimbă heliopauza. Pe scurt, vânturile solare și mediul interstelar se împing și se trag reciproc pentru a crea o graniță în continuă mișcare.
Dar cercetările recente privind heliopauza au scos la iveală date care contrazic descoperirile anterioare. Pe parcursul unei perioade de câteva luni în 2014, IBEX a captat strălucirea ENA care indica asimetrii în heliopauză, iar echipa și-a dat seama mai târziu că aceste asimetrii erau neconforme cu modelele, notează Vice.
Mai mult, analizând datele din călătoriile Voyager 1 și Voyager 2, oamenii de știință au descoperit că heliopauza s-a schimbat dramatic într-o perioadă foarte scurtă de timp. Acest lucru ajută la explicarea motivului pentru care a existat un decalaj atât de mare între intrările celor două sonde în spațiul interstelar, care au avut loc în 2012 și, respectiv, 2018. Dar acest tip de mișcare a heliopauzelor intră în conflict și cu modelele.
Într-o lucrare publicată la 10 octombrie în revista Nature Astronomy, cercetătorii au numit aceste discrepanțe „intrigante și potențial controversate”. Aceștia intenționează să continue să studieze heliopauza, sperând să obțină mai multe informații de la Sonda de cartografiere și accelerare interstelară a NASA, un satelit nou și îmbunătățit care poate detecta ENA și care este programat să fie lansat în 2025, a declarat Zirnstein pentru Vice.
Până atunci, nu putem decât să medităm asupra acestui fenomen straniu care se întâmplă în adâncurile bântuitoare ale sistemului solar.